SSD este de fapt acronim de la termenii solid-state drive si in esenta e o memorie flash, de genul celor care se gasesc in USB stick-uri sau in card-urile pentru aparate de fotografiat de o marimea ce poate ajuge la 256gb ( dar la preturi destul de piperate – 500 de euro ); diferenta consta in principal in viteza de transfer, de la 5 pana la 20 de ori mai mare fata de tehnologia SATA.

Rolul unei unitati SSD e de a inlocui hard-disk-ul mecanic, care de la nastere a fost componenta cea mai lenta a unui calculator, iar avantajele SSD sunt mai mult decat binevenite:

• sistemul deschide aplicatiile mai repede, din cauza timpului de acces mult mai mic. Unitatile SSD ofera acces virtual instantaneu la datele de pe el.
• laptopurile echipate cu SSD au consum de energie mai mic, lucru care duce la creşterea autonomiei intre incarcari şi la prelungirea duratei de viata a acumulatorilor
• unitatile SSD sunt mai putin susceptibile de a se defecta prin şocuri fata de hard disk-uri. Daca hard disk-ul unui laptop scapat de la 1 + 1,5 metri inaltime poate fi afectat serios de şocul impactului, nu acelaşi lucru se poate spune despre unitatile de stocare SSD.

Memoria NAND nevolatila incorporata in SSD-urile actuale este de 2 feluri: SLC (Single-Level Cell) sau MLC (Multi-Level Cell). Tehnologia MLC permite stocarea a 2 biti de informatie in fiecare celula, fata de doar 1 bit de informatie permis de tehnologia SLC. Avantajul MLC il reprezinta capacitatile mari realizabile precum si pretul atractiv, dar ciclul de viata a unei celule este de aproximativ 10.000 de operatii citire/scriere. Acest incovenient este inlaturat in cadrul tehnologiei SLC care rezista la peste 100.000 de operatii citire/scriere, dar capacitatile mici si pretul mare (peste 5 euro per GB) nu fac SSD-urile bazate pe chipuri SLC foarte raspandite.

Daca vitezele de citire sunt oarecum similare intre MLC si SLC, nu acelasi lucru putem spune si despre vitezele de scriere care sunt sensibil mai mari in cadrul SLC. Rata de eroare este ceva mai ridicata in cazul MLC din cauza densitatii mari de bit dar acest lucru poate fi ameliorat prin introducerea a 4 biti de corectie ECC (Error Correction Code). Spre deosebire, in cazul SLC, sunt folositi dar 1-2 biti ECC.

Alt parametru vital in cadrul unitatilor de stocare este timpul de acces, lucru resimtit in folosirea de lunga durata. Datorita faptului ca SSD-urile au un timp de acces in zona a 0.1ms (fata de 7-8 ms cat are cel mai rapid HDD mecanic cu 10.000 rpm), diferenta este cel putin notabila, apropate orice aplicatie ruland mai repede.

Din cauza faptului ca chipurile de memorie care alcatuiesc un SSD trebuie dirijate de un controller, importanta acestuia e foarte mare si alegerea unui SSD trebuie facuta si dupa acest aspect. Pana acum, am intalnit implementate controllere de la Intel, JMicron, Samsung si Indilinx dar mai mult ca sigur ca in viitor vom intalni si alti producatori dornici de succes pe piata in continua dezvoltare a SSD-urilor. Cel mai performant controller este cel fabricat de Intel in special datorita suportului pentru NCQ (Native Command Queuing) cat si a eficientei mai mari in a distribui comenzile de citire/scriere astfel incat sa fie utilizate toate celulele de memorie in mod egal.

Orientativ, ca si pret un SSD de 64 giga ajunge la 120 de euro.

SSD 256 GB SATA3 6gb/s ajunge la 275 E pe www.zerokazii.ro

Fii social